Anxietatea

Anxietatea este o emotie de baza, necesara supravietuirii, pe care fiecare dintre noi o experimenteaza de multe ori in viata. Este asociata cu reactia automata fight or flight (lupta sau fugi), care produce in organism schimbarile necesare pentru a putea lupta sau a fugi in cazul unui atac sau al unui pericol iminent. Putem descrie anxietatea ca fiind o stare de neliniste pe care o resimtim in tot corpul si care ne umple mintea cu indoieli, ingrijorari, obsesii si presupuneri negative referitoare la evenimente din viitor

Comportamentul anxios este unul dobandit pe parcursul vietii, deci nu este innascut, fiind dezvoltat in viata adulta in urma unor situatii traumatizante cum sunt evenimentele negative din copilarie (neglijare sau abuz parental), sau cele aparute mai tarziu in viata divort, depresie, pierderea unor persoane apropiate, teama de a nu face fata dificultatilor vietii generate de contextul social actual sau aparitia unor episoade acute de boala (accidente vasculare, infarct miocardic).

Inaintea unei prezentari sau a unei competitii suntem emotionati si ingrijorati, respiratia ni se intensifica, fluxul sanguin din muschi creste, creierul primeste mai mult oxigen, gandirea ni se ascute, puterea de concentrare creste si suntem pregatiti sa gasim solutii. Aceasta este anxietatea in forma ei buna, care ne mentine alerti si vigilenti atunci cand situatia o cere.

Uneori, in asteptarea unui eveniment important, anxietatea poate creste in intensitate pana la un nivel care ne ingreuneaza viata si ne impiedica sa functionam normal (suntem agitati, suferim de dureri de cap si avem o apasare in piept, mancam si dormim prea mult sau prea putin). Si aceasta este o forma des intalnita de anxietate, care ne poate motiva sa punem la punct un plan sau sa ne pregatim mai mult pentru evenimentul respectiv.

Atunci cand anxietatea ne scapa de sub control si creste in intensitate pana la nivelul de teroare sau panica extrema, in absenta unui pericol imediat si real, putem dezvolta tulburari de anxietate care ne deterioreaza calitatea vietii si ne impiedica sa ne implinim visurile.

In momentul in care un individ se afla in fata unei situatii periculoase, prima data simte frica, apoi are disponibilitate pentru trei tipuri de comportamente : fuga, lupta sau „impietrire” (iepurele cu farurile in ochi). In momentul in care se declanseaza reactia de teama, se secreta un mediator chimic numit adrenalina („hormon de stres”) care alerteaza intreg organismul fata de situatia periculoasa. Astfel, individul devine mai vigilent decat in stare obisnuita, bataile inimii se accelereaza si pompeaza sange cu o viteza si presiune mai mare, respiratia devina mai alerta, muschii se incordeaza.

Ce se intampla de fapt in corpul unei persoane in timpul unei crize de anxietate ? Inima bate mai tare crescand cantitatea de sange si, astfel si presiunea lui, creste si debitul circulator la nivelul plamanilor concomitent cu accelerarea respiratiei si cu senzatia de caldura si transpiratii; astfel, creste cantitatea de oxigen in sange creandu-se un dezechilibru intre O₂ si CO₂, apar mecanisme fiziologice ca vasoconstrictia periferica (maini reci, albitul la fata) care limiteaza cantitatea de sange si respectiv O₂ la extremitati; creste debitul cerebral conducand la un o usora crestere a presiunii intracraniene (senzatia de „cap tulbure”). Toate acestea accentueaza senzatia de pericol, creandu-se un cerc vicios din care persoana are senzatia ca nu poate sa iasa si va muri.

Se poate observa ca reactiile neurovegetative ale organismului si modificarile produse in corp in timpul unei crize de anxietate sunt aceleasi ca in cazul unui pericol real insa, inadecvate momentului si, daca devin si persistente si crescute ca intensitate (atacuri de panica), se traduc in simptome ale anxietatii si pot afecta functionarea optima a individului in plan personal, profesional sau social.

Cauzele anxietatii

Anxietatea poate aparea la orice varsta si, de cele mai multe ori, este determinata de o combinatie de factori. Printre cauzele cele mai frecvente se numara predispozitia genetica, diverse dezechilibre in chimia creierului, istoricul familial, influenta sociala si experientele de viata precum schimbarile majore, depresia (inclusiv cea postnatala) sau bolile majore.

Un mediu de lucru stresant, un eveniment traumatizant, singuratatea, posibile abuzuri in copilarie, divortul parintilor, viata alaturi de un parinte alcoolic, toate acestea pot contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.

Chiar si o familie extrem de grijulie, in care comportamentul temator prevaleaza, poate invata copilul sa vada lumea ca pe un loc periculos, plin de amenintari. De asemenea, intre dependenta de alcool si compusii psihotropi (medicamente sau droguri: compusi de sinteza cu efect asupra psihicului) si tulburarile de anxietate a fost observata o legatura bidirectionala.

SIMPTOME:

Îngrijorare excesivă

Unul dintre cele mai frecvente simptome ale anxietății este reprezentat de îngrijorarea excesivă: aceasta este disproporționată față de evenimentele care o declanșează și apare, de obicei, ca răspuns la situații normale, de zi cu zi.

Dacă aceasta se extinde pe mai multe zile, timp de cel puțin șase luni, este considerată un semn al unei tulburări de anxietate. Această teamă excesivă va deveni, totodată, dificil de controlat și va produce dificultăți de concentrare care vor împiedica desfășurarea normală a activităților zilnice, obișnuite. Acest sentiment se aseamănă cu un „nod în gât”.

Sentiment de agitație excesivă

Această stare este caracterizată de simptome precum puls accelerat, transpirația palmelor, tremor și gură uscată, care apar deoarece creierul detectează o amenințare la bunăstarea noastră, astfel că pregătește organismul pentru a face față acestui pericol.

Sângele va circula cu precădere în mușchi, în cazul ipotetic în care ar fi nevoie de o „luptă”, în timp ce restul simțurilor se vor intesifica. Totuși, în cazul unei tulburări de anxietate, agitația excesivă nu poate fi explicate prin motive reale, astfel că organismul este supus unei stări de stres inutile. Persoana respectivă va resimți o apăsare în piept.

Dificultăți de concentrare

Anxietatea are efecte negative asupra puterii de concentrare. Studiile arată că aceasta poate îngreuna memoria funcțională, cea responsabilă pentru reținerea informațiilor pe termen scurt. Acest lucru ar putea explica și scăderea dramatică a performanțelor pentru persoanele care experimentează perioade de anxietate prelungite.

Totuși, trebuie luat în calcul că dificultatea de concentrare ar putea fi simptomul unei alte afecțiuni medicale serioase, precum ADHD sau depresie.

Tulburări ale somnului

Trezirea bruscă, pe timpul nopții, sau dificultatea de a adormi sunt asociate cu insomnia, care este strâns legată de anxietate.

Din cauza fricii excesive, persoana respectivă poate întâmpina probleme ale somnului. Mai mult, unele studii arată că insomnia din timpul copilăriei poate fi legată de apariția anxietății mai târziu în viață.

Atacuri de panică

Acestea produc o senzație intensă și copleșitoare de teamă, însoțită de simptome fizice specific precum:

• bătăi rapide ale inimii;
• transpirație;
• tremor;
• dificultăți de respirație;
• greață;
• dureri în piept;
• senzația de sufocare;
• teama de a pierde controlul;
• senzația că urmează un pericol iminent.

În cazul în care atacurile de panică apar în mod frecvent și neașteptat, acestea pot fi un semn al tulburării de panică, un tip de tulburare de anxietate.

Evitarea situațiilor sociale

O persoană care suferă de o tulburare de anxietate va evita cu orice preț expunerea la cauza care îi declanșează acea teamă irațională. În cazul tulburării de anxietate socială, aceasta va evita anumite evenimente sociale din cauza îngrijorării excesive.